Cu o regie semnată de Attila Beres, celebra Văduva Veselă, care a dat tonul unei perioade cunoscute ca Epoca de Argint a genului, a revenit în repertoriul teatrului din București, fiind prima coproducție româno-maghiară din cadrul programului „Opereta deschisă”.

Regizorul Attila Beres declara despre această colaborare: „Vorbind aceeași limbă, dată fiind preocuparea pentru genul operetei, pentru spectacol și muzică, pentru tradiția pe care atât Ungaria cât și România o au în comun față de acest domeniu deopotriva muzical și teatral, propunerea unei colaborari a venit, parcă, de la sine și m-am bucurat că pot face parte din acest proiect, că împreună avem ocazia să aducem publicului din România una dintre cele mai frumoase operete ale tuturor timpurilor, Văduva Veselă”.

Văduva Veselă a fost cea mai cunoscută operetă a secolului XX și a rămas la fel de apreciată până în zilele noastre. S-a jucat la Viena de peste 400 de ori, la Berlin la fel; la Londra a cunoscut peste 800 de reprezentații, în SUA a atins un număr record pentru un titlu de operetă,declanșând o adevărată

„văduvomanie” (un brand care vindea produse pirat ca: broșuri cu cântecele, pălării supradimensionate cu titlul operetei, pantofi și țigări, un corset, chiar un cocktail cu acest nume făcut din gin cu vermut dulce, bitter, gheață și suc de lămâie). Opereta a ajuns chiar și la Buenos Aires unde, la un moment dat, s-a jucat simultan în cinci limbi diferite, în cinci teatre diferite.

Văduva Veselă a avut premiera mondială în 25 decembrie 1905, la Theater an der Wien. Un an mai târziu, Compania lirică „George Grigoriu” monta lucrarea, care a ținut afișul stagiunii de vară, cu Leonard în rolul lui Danilo, la câteva luni după ce Teatrul vienez făcuse un turneu cu acest spectacol în România, cu Franz Lehár la pupitru. Mai târziu, Compania Alhambra, condusă de Nicolae Vlădoianu, a reluat titlul, repurtând un mare succes. În 1957 Teatrul de Stat a montat Văduva Veselă. A fost cea mai cunoscută operetă a perioadei respective, lansând cel puțin trei șlagăre: „Cântecul Viljei”, „Mă găsești la Maxim” și „Valsul Văduvei Vesele”, transformându-l pe Lehár în legendă.